Ghid practic pentru închinătorul român la Sfântul Munte Athos – ediția a 2 a

Descriere

Sunt tot felul de ghiduri. Ghiduri practice pentru bucătărie, ghiduri pentru grădinărit, iar paginile revistelor şi paginile web sunt pline de “Cum să…”. Da, sunt şi ghiduri turistice şi culinare, toate menite pentru a arăta, celui care “dă nas” prima oară cu ceva, sau face primul pas undeva, cum să se descurce. Ghiduri făcute mai bine sau mai stângaci, complete sau nu,   ilustrate bogat sau mai ne-bogat. Totuşi, în bogăţia ofertei “de gen”, un ghid pentru cei care vor să ajungă la Sfântul Munte Athos e un lucru mai rar, chiar dacă Grecia este o destinaţie dragă multor turişti români, din motive uşor de înţeles: climă, condiţii, prisaj, oameni. Dar Muntele Athos e altceva. Cei care aleg să meargă acolo nu trebuie să socotească această destinaţie ca una “de vacanţă” şi atât. E o destinaţie de pelerinaj, în primul rând. Deci, o destinaţie spirituală, ca să zicem aşa, deşi termenul este incomplet. Un loc unde te duci să te închini şi să progresezi în credinţa ta, nu unde să te distrezi. De aceea, a ajunge acolo nu este uşor. Şi tot de aceea, un ghid complet era necesar, mai ales că formalităţile, drumul, deplasarea, sunt mai dificile decât în cazul unei excursii “obişnuite” …

Cartea despre care vorbim acum este un astfel de ghid. Realizat de Chilia “Adormirea Maicii Domnului” a Schitului “Sfântul Dimitrie Lacu” şi cu sprijinul mai multor persoane care au avut şansa unei asemenea experienţe (printre care şi un sibian, prin grija căruia mi-a parvenit acest exemplar) “Ghidul practic pentru închină­torul român la Sfântul Munte Athos” este exact ceea ce trebuie celor care doresc să pornească spre, aş spune, inima creştin-ortodoxiei din lume.

“Trebuie s-o spunem de la început : dacă nu eşti animat de credinţă adevărată poate că e mai bine să renunţi la ideea unei astfel de călătorii. Deşi locul e interesant din punct de vedere istoric, e pitoresc, e nepoluat de civilizaţia modernă, menirea lui este spirituală”, se spune în “Introducere”-a acestui ghid, tocmai pentru a se sublinia că un drum până acolo nu se face aşa, “din plăcere”. Totuşi, cei care aleg această cale a închinării ori a pelerinajului, găsesc în acest ghid multe informaţii care ajută foarte mult şi, mai ales, economisesc din timpul celui care va dori să ia calea Sfântului Munte Athos.

Ghidul are şapte capitole, care “spun” exact ce găseşti în ele. Despre “Introdu­cere”. “Pregătirea călătoriei” îţi explică clar de ce documente ai nevoie pentru a intra pe teritoriul (autonom, din punct de vedere politic) al Muntelui Athos, despre cum şi unde te poţi găzdui sau despre sumele de bani necesare. “Cum se ajunge din România la Sfântul Munte Athos” analizează rutele de deplasare, cu variante aeriene, rutiere sau navale. “Intrarea prin Ourano­polis” este un scurt ghid al oraşului – punct de plecare spre Muntele Athos. “Drumuri în Sfântul Munte” te învaţă pe unde să mergi pentru a ajunge la mănăstirile, schiturile sau chiliile pe care doreşti să le vizitezi şi în care să te închini. “Recomandări de com­portare pentru închinători” este, în opinia mea, cel mai interesant capitol. Pentru că aici se spune exact cum să fii sau să nu fii îmbrăcat, cum să te comporţi în incinta unei mănăstiri, cum să mănânci, cum să te adresezi. Unora mai libertini în gândire  li s-ar părea revoltătoare aceste “condiţii”, dar, dacă stăm să ne gândim, nici în locuri mai “libere” din punct de vedere religios şi spi­ritual,  nu te comporţi cum te taie capul sau te îmbraci cum apuci : la teatru, concert, etc.

Ultimul capitol se referă la “Surse disponibile de informaţii utile” şi este o interesantă bază de date pentru cei care doresc informaţii suplimentare sau “la zi”.

Şi, nu în ultimul rând, cartea este editată în condiţii grafice şi tipografice excelente. Şi este interesantă de citit, chiar dacă şansele de a ajunge acolo, “la Muntele Athos”, nu sunt vizibile curând.

(Ziarul “Tribuna”, 17.04.2015)